Omenirea. Cine suntem de fapt ? Cine stie ?

Alergind mereu prin lume, ca asta cam inseamna la moment viata de azi, zi de zi la serviciu, acasa, in oras, la plimbare. Vad mii de oameni. Toti sunt diferiti, sunt interesanti in felul lor. Si cat e de interesant sa privesti cum fiecare din ei merg si se gindesc mereu la ceva. Ce sa faca azi sau miine, cum sa procedeze, ce sa manince si unde sa-si petreaca vacanta. Dar totodata parca nu vezi nimic in ei, parca sunt goi, probabil ca viata de azi asa ne face? sau ce? nu pot raspunde concret la moment. Majoritatea alearga toata viata pentru a-si face de casa si piine pe masa. Pe cind altii isi traesc clipa acum. Nu se gindesc la nimic, fac tot ce isi doresc,  rid cu gust in strada si oriunde, alearga prin parcuri necatind ca au trecut de majorat, asculta muzica la maxim, fac tot felul de nebunii,  intr-un cuvint isi traesc clipa    ,, Carpe diem,, . Si asta cred ca este cel mai super, cel mai bun lucru ce il fac, doar nu stim ce va fi miine sau peste o ora. Putem rata sansa de a trai acele momente frumoase din viata noastra, acele momente ce pina la sfirsit vor fi cu noi. Si cind vei fi batrin cu batul in mina, primblindu-te prin ograda vei avea un zimbet frumos si nostalgic pentru ca iti stau in fata acele vremuri frumoase. In ziua de azi cind informatia este la putere, nimeni n-o foloseste, toti parca-s deja suprasaturati de ea, le-a trecut lacomia cea de altadata. Noi pierdem firul vietii si menirea noastra pe pamint. Distrugem tot ce ne inconjoara incetul cu incetul. De ce fac asta sau de ce nu fac? E buna intrebare dar si raspuns concret nu este. Poate undeva noi deja am trecut limita noastra de aflare pe pamint si mergem spre autodistrugere constient ?… Intrebari sunt multe, mii chiar, dar raspunsuri nu avem si nu cred ca le vom avea vreodata. Eu as compara oamenii cu anotimpurile anului pentru ca mereu sunt in schimbare. Cum anotimpurile isi dau estafeta unul la altul, transferind frumusetea si splendoarea sa mai departe asa si omul prin genele sale, prin experienta sa da mai departe urmasilor spatiu de desfasurare a noilor idei si de o progresare mai favorabila pentru trai. Florile daca e o ambianta favorabila infloresc frumos si daca nu e, se usuca si dispar- la fel si oamenii in buna dispozitie sunt frumosi si plini de viata, iar cind sunt mai intristati dispare culoarea cea aprinsa de pe fata. Deci, noi facem parte din acest program, programul vietii pe pamint in rind cu fauna acestuia. De ce nu vrem sa facem o schimbare mica, foarte mica in interiorul nostru si sa prosperam, dar sa nu ne istovim in putinul care ne-a ramas.

P.S. Iubesc oamenii pentru ca sunt chiar o creatie ideala pe pamint, o creatie cu potential mare, dar care o foloseste contra sa de multe ori. Treziti-va, poate nu-i tirziu inca. Hai sa ne traim viata frumos si cu folos. Sa privim in trecut, sa zimbim de ce am lasat, sa nu regretam ca a trecut in zadar si pe langa noi.